Filtru natural de cititori.

Sunt interesat (uneori chiar pasionat) de tot ceea ce poate naşte umor de bună calitate, ironie fină sau pamflete cu haz. Îi apreciez exclusiv (fără a mă limita la următoarele dar, fiind sigur ca cei apreciaţi vor înţelege imaginea de ansamblu): pe cei deschişi la minte, care reuşesc să înţeleagă diferenţa dintre a fi hazliu şi a avea haz; pe cei care ştiu că definiţia cuvântului “misogin” nu are nicio legătură cu definiţia cuvântului “bărbat”; pe cei care şi-au dat seama că naivitatea este o calitate doar atunci când o foloseşti conştient; pe cei care nu acceptă să le fie jignită inteligenţa de tot felul de “deştepţi de carton”; pe cei care înţeleg că aroganţa nu înseamnă că ai uitat de unde ai plecat sau lipsă de respect, ci reprezintă una dintre nevoile primare ale celor care fac diferenţa, aceea de a filtra oamenii din jurul lor; (pentru că tot am adus vorba de lucruri primare) pe cei care ştiu să utilizeze corect gramatical "care", "pe care", "decât" şi care nu ciopârţesc limba română folosind excesiv, până la penibil, "tz", "sh", "k" sau alte descoperiri agramate; pe cei care nu au nevoie de foarte mult timp pentru a înţelege că acest blog este o manifestare cu tentă artistică şi nu e folosit pentru a transmite mesaje mai mult sau mai puţin subliminale. Pe ceilalţi îi compătimesc şi, din bun simţ, le recomand să nu citească acest blog.

duminică, 14 februarie 2010

Iubirea nu dispare, ci dispare numai mintea capabilă s-o perceapă.


Azi e marea zi! Cum ar spune cei care au dat naștere acestei zile: THE DAY!


Azi este ziua în care îți dai drumul... sentimentelor nobile pe care le-ai adunat de-a lungul unui an întreg!

Azi ai voie să o umpli... de bomboane, de ciocolotă şi, poate, chiar cu o şaorma!

Azi poți să o scoți... în oraș, la restaurantul ăla scump unde cântă guță blues-uri.

Azi ai voie să îi dai... un mare buchet de trandafiri roşii așa cum ai învățat, într-un mod atât de original, încât, în prima fază, ea să le miroasă cozile.

Azi este cea mai bună zi să o iei... să o duci în mall la film, să te verși pe ea pe rândurile din spate, să vezi proiecții în partea opusă ecranului și să execuți îndemnul onaniș... pardon, al băieților puși pe „șotii” veniţi cu tribul la film: ”pup-o băăăăă!”.

Azi poţi să i-o dai... inima ta... de pluş cu apucături de papagal amorezat!

Azi poţi să o pui... inima ei la cheile tale de la maşină... un breloc sub formă de inimă... ce poate fi mai frumos?! Acum, de fiecare dată când bagi cheia în contact, o să îi simţi inima-n mână...!?

Azi poţi să faci orice! Pentru că azi şi doar azi poţi să îi arăţi cât de mult iubeşti! Azi este ziua în care dragostea se măsoară în funcţie de mărimea maimuţoiului (cuvântul „maimuţoi” reprezină un pluş doar dacă vreţi voi!).

Azi ai voie să fii tu însuţi! Pentru că azi şi doar azi poţi să îi arăţi ce înseamnă pentru tine! Azi este ziua în care dragostea se măsoară în funcţie de gramajul braţării din aur... de cât de grea sau, mai ales, cât de uşoară este (cuvântul „uşoara” se referă la altceva decât la purtătoarea braţării doar dacă vreţi voi!).

Închei brusc, la fel de brusc cum se va încheia acestă zi, ca orice altă zi, cu un citat genial din Octavin Paler. Un scurt şi atât de perfect răspuns la o pseudo-sărbătoare kitschoasa:

"Iubirea nu dispare, ci dispare numai mintea capabilă s-o perceapă."

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu