Am învățat...

- partea I -

Am învățat că lacrimile femeilor nu șterg urme... ci lasă!

Am învățat că bărbatul care provoacă lacrimile nu este singurul care poate șterge urmele... e singurul care poate să le acopere!

Am învățat că femeile chiar pot avea o stea a lor, dar nu toate înțeleg că nu de „glossy” are nevoie să strălucească!

Am învățat că atunci când un bărbat realizează că o femeie nu e deloc simplă, află și cât de simplu e să o facă fericită!

Am învățat că femeilor le este teamă să îl iubească, dar fără să gândească vreo clipă că, de fapt, deja le este teamă să nu îl piardă!

Am învățat că marele defect al unui bărbat puternic este că vrea totul... cel și mai mare este că vrea doar pentru el!

Am învățat că femeile nu se îndrăgostesc de bărbații care încearcă să își ascundă defectele, ci de cei care le folosesc pentru a le cuceri.

Am învățat că dacă atunci când începi să iubești te și întrebi ce zice lumea, ai toate șansele ca lumea să te întrebe „Când începi să iubești?”

Și... am mai învățat că... pot avea puterea să o împart pe cea pe care o iubesc cu oricine, mai puțin cu mine!

- sigur va urma -

Acesta nu este un pamflet, este un altfel de post! De fapt, este doar începutul... încă mai mă întreb cum o să îl continui... sugestii?

............................................................

Nota:
Sigur ați observat că gândurile de mai sus încep ca și inegalabilele gânduri ale lui Octavian Paler și nu mi-e deloc rușine să recunosc că, de multe ori, mă inspiră nu numai în ceea ce scriu ci și în ceea ce fac. Nu, nu pot, nu vreau și nu am cum să îl plagiez, iar dacă voi credeți că am făcut-o, sunt sigur că știți ce aveți de făcut – dar pot să învăț, din când în când, lucruri de la viață... și mai pot să le împărtășesc cu voi, păstrând principiul că dețin doar adevărul meu. Dacă este și al vostru, nu pot decât să mă bucur.