Filtru natural de cititori.

Sunt interesat (uneori chiar pasionat) de tot ceea ce poate naşte umor de bună calitate, ironie fină sau pamflete cu haz. Îi apreciez exclusiv (fără a mă limita la următoarele dar, fiind sigur ca cei apreciaţi vor înţelege imaginea de ansamblu): pe cei deschişi la minte, care reuşesc să înţeleagă diferenţa dintre a fi hazliu şi a avea haz; pe cei care ştiu că definiţia cuvântului “misogin” nu are nicio legătură cu definiţia cuvântului “bărbat”; pe cei care şi-au dat seama că naivitatea este o calitate doar atunci când o foloseşti conştient; pe cei care nu acceptă să le fie jignită inteligenţa de tot felul de “deştepţi de carton”; pe cei care înţeleg că aroganţa nu înseamnă că ai uitat de unde ai plecat sau lipsă de respect, ci reprezintă una dintre nevoile primare ale celor care fac diferenţa, aceea de a filtra oamenii din jurul lor; (pentru că tot am adus vorba de lucruri primare) pe cei care ştiu să utilizeze corect gramatical "care", "pe care", "decât" şi care nu ciopârţesc limba română folosind excesiv, până la penibil, "tz", "sh", "k" sau alte descoperiri agramate; pe cei care nu au nevoie de foarte mult timp pentru a înţelege că acest blog este o manifestare cu tentă artistică şi nu e folosit pentru a transmite mesaje mai mult sau mai puţin subliminale. Pe ceilalţi îi compătimesc şi, din bun simţ, le recomand să nu citească acest blog.

duminică, 24 ianuarie 2010

"No guile, no game... No girl!" - Hitch





Scurt, la obiect și atât de adevarat! Fără un joc cât de mic cu mintea ei... jucăusă, de altfel, fără cel puțin jumătate de zi în care să se gândească la tine, nu vei primi nimic! Sau, mai bine spus, nu vei exista! Nimic înseamnă deja că te asociază cu ceva anume!


Știu, apărătoarele feminismului se vor încrunta și vor urla ca din gură de șarpe... pardon... vor șopti suav că nu este adevărat! Ele știu să aprecieze bărbații adevărați și fără astfel de tertipuri (atât de plăcute, totuși...). Da, știți să îi apreciați dar, înainte de asta, e nevoie să îi vedeți... și pentru asta aveți nevoie de... un click.

Să luăm un exemplu simplu. Dragelor... vă aflați la o petrecere și, așa cum vă stă bine, discutați de-ale fetelor și, ca niște doamne/domnișoare (la alegere!), așteptați domnii să vă invite la dans, să vă ofere un pahar de ceva... poate fericire!? În traducere libera: vă uitați, într-o ordine aleatorie, pe principiul calificat/descalificat dupa prima privire, la fundurile și/sau fețele bărbaților care mișună pe lângă voi (pentru bărbații care citesc cu stupefacție că femeile se uită la fundul lor am un singur sfat sincer: Alt+F4). Juriul deliberează, faceți un TOP 5, începeți să transmiteți toate semnalele necesare (pieptul înainte, picior peste picior, într-o mână, paharul ținut cu degetul mic ieșit putin “din context”, cealaltă mână lăsată aparent la întamplare fie peste picioare, fie sprijinită de brațul fotoliului – aceeași mână care crează cu o recurență de ceas elvețian curbe prin păr) și… de-abia acum începeți să bârfiți ca între fete!

Ei bine, într-o astfel de atmosfera, este, ce-i drept, inevitabil să nu vină la voi diverși reprezentanți ai rasei masculine. Să presupunem că vine campionul din TOP 5 si spune: “Ai niste ochi superbi. Dansezi?” – motivul pentru care acceptați invitația la dans nu ține sub nicio forma de cuvintele atât de comune pe care le-ai auzit, ci de: la cât de bine arată, merită cel puțin o șansă! La câteva minute după acel dans, te duci la bar, îți iei un pahar de băutură și te îndrepți către grupul fetelor vesele pentru a le povesti cu lux de amănunte cum ai simțit... dansul. În drum, un tip pe care nu îl observasei, pe care poate îl cunoști din vedere, a cărui față parcă o știi de undeva, vine în fața ta, îți ia paharul din mână, îl pune pe o masă alăturată și începe să danseze cu tine fără să te întrebe nimic (cât tupeu!?). Paradoxal, o face mai bine decât “campionul”… parcă te simte mai bine… conduce mai bine, e mai ferm… te privește în aceeași ochi superbi, dar nu zice nimic despre ei (cum, nu a văzut cât de superbi sunt?!), încheie dansul mulțumindu-ți pentru el, poate îți și sărută mâna, ia paharul, ți-l pune la loc în cealaltă mână și îți urează să ai o seară plăcută. Din acest moment, șansele “campionului” ca tu să accepți o excursie cu el în Caraibe după petrecere sunt infime și invers proporționale cu dorința ta de a afla cine e tipul care a dansat atât de bine și de a ieși cu el la o plimbare în parc! Diferența între cei doi este făcută de jocul celui de-al doilea! Primul, nu numai ca s-a transformat brusc doar într-o simplă păpușă masculină, dar ești sigură că nu e nici pe departe la fel de bun la pat ca cel pe care era cât pe ce să nu-l observi!

Când bărbații află că nu contează cum arată, ci cum se fac vazuți... trăiesc sentimentul descoperirii unei comori la care visau încă de la prima... er.. uptie de sentiment față de o femeie.

Dacă mai află și cum să le combine, astfel încât, după ce te faci văzut, să conteze și cum arăți... trăiesc sentimentul unei comori la care femeile visează încă de la prima lui erupție de sentiment!

Pentru cei ce n-au aflat înca, fetelor, măcar din compasiune, promiteți să le dați o mână de ajutor?!



Această scriere este, pe alocuri, un pamflet și presupune să o luați ca atare.

Exemplul cu fetele ce se holbeză la funduri masculine este relevant exclusiv pentru a înțelege contextul și pentru a contura "t"-ul din "pamflet", nu are scopul de a generaliza. Dacă ar fi așa, am vedea cu toții cozi interminabile de bărbați... la cosmetică si cursurile de pilates... și din ce în ce mai multe femei... singure.

Un comentariu:

Lorelai spunea...

:)) Tot timpul in care am citit prima parte a post-ului am avut in cap exact scena asta.
P.S: Da, ne uitam la fundul barbatilor! It's fun!:D

Trimiteți un comentariu