Ne învolburăm, ne contrariem, ne uimim, ne stupefiem... ne... ne... şi iar ne... ne orice, mai putin... ne schimbăm.
Privim şocaţi, ne închinăm, rămânem fără cuvinte, îi (re)descoperim talentul, dăm buzna să-i cumpărăm albumul care zăcea pe rafturi acum nu mai mult de 4 zile.
Comentăm, suntem morbid de curioşi, ne călcăm în picioare să o vedem întinsă fără suflare într-un sicriu şi cu o cruce la căpătâi.
Şi, cel mai grav, o judecăm! Ne transformăm subit într-o clică de judecători la fel ca sicriul... imaculaţi... şi ne auzim rostind vorbe plate şi pline de nimic... cum că n-ar fi trebuit, cum că nimic n-ar reprezenta un motiv atât de puternic încât să...
Dar nimeni, nimeni nu se schimbă! Trec trei, maxim patru zile... sau enşpe episoade şi ne întoarcem...
...să fim doar stupefiaţi când vedem lângă o ţâtă norişorul acela din cauza căruia am rămas fără case... sau... poate chiar şi fără nimic!
Ne întoarcem să dăm buzna în magazinele care au bormaşini la reduceri, dar trecem pe lângă CD-uri şi ne spunem: “Las’ că îl cumpăr când moare!... momentam am nevoie de câteva bormaşini... să am acolo... cine ştie când îmi trebuie o gaură...” (n.r. asteptăm cu nerăbdare promoţia la sape!!!).
Ne dorim cu ardoare să fim sardine la concertele lu’ duşmanii mei... că muzică de-aia plicticoasă în care zice cântăreaţa aia cu părul de jar de suflet gol... aia o ascult la ipod la înmormântarea ei şi o postez pe Facebook să îmi dea prietenii like...
Şi noi???!!! Toţi ăştia despre care am zis puţin mai sus, să o judecăm? Noi, toţi ăştia care uneori nu suntem în stare nici să schimbăm un pampers şi care n-avem curajul să schimbăm mocirla din jurul nostru, să judecăm?
Nu mai bine ne reamintim cum e să fim discreţi, decenţi? Măcar până ajunge acolo unde se pare că şi-a dorit? Să alegem să îi reascultăm muzica în intimidate şi nu în maşină, la semafor? Nu credeţi că merită măcar acum ceva mai mult decât să fie ascultată printre înjurături, claxoane şi Farmville?
Acesta este nu este nici pe departe un pamflet… este fix ce vrea fiecare dintre voi… sau, ce vrem noi să fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu