De ce ne iubesc femeile?

Ştiu, la modă este „De ce iubim femeile?” şi recunosc ca n-am putut să îmi forţez naivitatea să citesc o carte în care, printre altele, aş fi putut afla că iubim femeile „pentru că sunt femei, pentru că nu sunt barbati, nici altceva”. Nu pot contesta calitatea literară a scrierii din moment ce nu am citit-o şi cu atât mai puţin pe creatorul acesteia. E decent. Dar, îmi este clar că nu aş putea pierde nicio secundă pentru constatări pline de surprize precum oul kinder...

Aşadar, bărbaţi... de ce ne iubesc femeile? Printre cele mai cunoscute motive...

Ne iubesc pentru că le facem curte? Ne iubesc pentru că le dăruim flori? Ne iubesc pentru că le oferim protecţie şi le ocrotim? Ne iubesc pentru că ne străduim să le facem pe plac, deşi ele par tot timpul nemulţumite? Ne iubesc pentru că le spunem că sunt frumoase indiferent de coafură, machiajul ales sau orele zilei?

În primul rând, ca să fie clar pentru noi toţi, femei si bărbaţi deopotrivă, de fapt, femeile ne iubesc pentru că pur şi simplu aşa vor ele!

Dincolo de acest argument „suprem”, femeile NU ne iubesc pentru motivele enumerate mai sus! Femeile ne iubesc pentru senzaţii! Da! Cei slabi ar putea spune: pentru senzaţii tari. Cei tari n-ar spune nimic. Doar ar lăsa senzaţia că sunt de acord!

Femeile trăiesc din senzaţii, sunt ahtiate după senzaţii şi se vor îndrăgosti nebuneşte de cel care le va hrăni cu senzaţii!

Femeile ne iubesc pentru senzaţia pe care le-o lăsăm... atunci când nu le facem curte deşi se aşteaptă să o facem. Ne iubesc pentru momentele în care le lăsăm să aştepte, deşi ele au cel puţin un MBA în domeniu! Ne iubesc atunci când le lăsăm doar senzaţia că „e al meu”, obligându-le să fie mereu puţin nesigure. Ne iubesc pentru senzaţia pe care o trăiesc atunci când le spunem „da” - după ce s-au luptat "secole" de-a rândul să ne convingă să mergem cu ele să îşi cumpere fie şi o banală bluză – asta nu pentru că ne-ar considera cine ştie ce specialişti în design, ci doar pentru că: ea simte nevoia ca EL, ACEL bărbat, să o admire şi să vadă prin ce “chinuri” trece pentru ca el să o considere frumoasă!

Ne iubesc atunci când au senzaţia că sunt contrariate. Când ar putea să bage mâna în foc că, după ce şi-au folosit întreg arsenalul pentru un gest pe cât de simplu, pe atât de marcator de teritoriu, o să le sărutăm... iar noi, ca nişte porci veritabili ce suntem, alegem fie să întoarcem obrazul fie, într-un moment de aroganţă, să le sărutam părinteşte pe frunte! Ne iubesc pentru senzaţia pe care o trăiesc atunci când noi preluăm controlul. Când noi conducem... dansul... relaţia.

Aşadar, fără să pretind că am perfectă dreptate (deşi, de multe ori mi se întâmplă)... femeile ne iubesc pentru ceea ce NU facem. De doar două lucruri trebuie să avem grijă: din când în când, să le suprindem şi să facem exact ce îşi doresc şi, al doilea, să simtă că noi deţinem controlul. Ori de câte ori ele încep să creadă altfel. Deşi pare paradoxal (pentru ele este natural!) adoră senzaţia pe care o trăiesc atunci când nu simt că au preluat controlul.

Asta şi doar asta le ambiţionează să ne iubească. Altfel, se vor plictisi. Pentru că urăsc senzaţia şi nu au timp să fie şi „bărbatul” în relaţie. Ele au timp doar pentru a fi mereu frumoase!

Ştiu, deţin doar jumătate de adevăr. Cealaltă jumătate... ţine de senzaţii!